Adaptarea locului de muncă: mici schimbări care fac o mare diferență

Ce înseamnă, de fapt, adaptarea locului de muncă?

La prima menționare a acestui termen, mulți oameni se gândesc la lucrări majore de construcție, echipamente costisitoare sau proceduri complicate. În practică, însă, adaptarea este mult mai des alcătuită din soluții atent gândite, concrete și adesea foarte simple, care fac munca de zi cu zi a cuiva mai sigură și mai demnă.

La DES, am învățat acest lucru prin experiență, prin conversații, observație, încercări și adaptare constantă la nevoile reale ale oamenilor cu care lucrăm.

În timp, am realizat că o adaptare bună nu începe cu un regulament, ci cu o întrebare:
„De ce are nevoie această persoană pentru a-și putea face munca în siguranță și bine?”
Uneori răspunsul este foarte concret.
Pentru colegii noștri surzi, am instalat oglinzi în locuri strategice din producție, astfel încât să poată vedea ce se întâmplă în spatele lor. La prima vedere, acest lucru poate părea o intervenție mică. Dar atunci când o persoană nu poate auzi un motostivuitor, un coleg care se apropie sau un apel din spate, oglinda devine un element important de siguranță.

Au existat și situații în care colegii au realizat ei înșiși scaune speciale și scaune reglabile pentru un lucrător căruia postul standard nu i se potrivea. Nu au făcut acest lucru pentru că trebuiau, ci pentru că au înțeles un lucru simplu: un loc de muncă stabil și adecvat este o condiție necesară pentru ca o persoană să își poată arăta întregul potențial.

Totuși, adaptarea nu ține întotdeauna doar de spațiu sau echipament.

Uneori, cea mai mare diferență este făcută de modul în care comunicăm.

Să privim persoana în față atunci când vorbim.
Să nu vorbim întorși cu spatele.
Să verificăm dacă persoana cu care vorbim ne-a înțeles, în loc să presupunem.
Să știm că o atingere ușoară pe umăr poate fi un mod important de a anunța pe cineva că ne adresăm lui.
Tocmai aceste nuanțe fac adesea diferența dintre un mediu de lucru în care o persoană doar îndeplinește sarcini și unul în care se simte în siguranță, acceptată și respectată.

De aceea este important să spunem clar:
adaptarea locului de muncă nu este un privilegiu.

Adaptările rezonabile sunt uneori percepute greșit ca tratament special sau ca scădere a standardelor. Esența este complet diferită. Prin eliminarea obstacolelor, le permitem oamenilor să arate ce știu, ce pot face și cu ce vor să contribuie.
Pentru că nu ne putem aștepta ca toți să alerge aceeași cursă dacă obstacolele nu sunt aceleași.

Adaptările bune nu scad standardele.

Ele creează condiții mai egale pentru ca aceste standarde să fie atinse.

În timp, la DES, am realizat încă un lucru: adaptările nu schimbă doar experiența unei persoane cu dizabilitate. Ele schimbă și întreaga cultură organizațională.

Când o echipă învață să comunice mai clar, să fie mai atentă, să verifice în loc să presupună și să înțeleagă moduri diferite de funcționare, mediul de lucru devine mai bun pentru toți angajații.

Poate că aceasta este cea mai mare valoare a incluziunii.

Nu faptul că „am ajutat pe cineva”, ci faptul că, prin adaptare și înțelegere, am devenit o echipă mai bună.